Indicatori economici SUA

Indicatori economici SUA

 

  1. GDP (Gross domestic product) - Produsul intern brut (PIB) este unul dintre indicatorii primari utilizați pentru a evalua starea de sănătate a economiei unei țări. Acesta reprezintă valoarea totală în dolari a tuturor bunurilor și serviciilor produse într-o anumită perioadă de timp, deseori denumită dimensiunea economiei. De obicei, PIB-ul este exprimat ca o comparație cu trimestrul sau anul precedent. O schimbare semnificativă a PIB-ului, indiferent de datele pozitive sau negative, are de obicei un efect semnificativ asupra pieței bursiere. De exemplu, atunci când economia este sănătoasă, urmărim rata șomajului scăzută și creșteri salariale, deoarece întreprinderile solicită forța de muncă pentru a răspunde economiei în creștere.

 

  1. Trade Balance/US Trade Deficit - raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului unei țări. Indicatorul măsoara exporturile nete minus importurile nete, acesta fiind negativ, deoarece SUA este un stat “consumator”. O creștere a deficitului balanței comerciale arată că SUA sunt dependente “prea mult” pe bunurile si serviciile străine. Dacă suma prețurilor mărfurilor exportate depășește suma prețurilor mărfurilor importate, atunci balanța comercială este pozitivă (influențează pozitiv asupra USD), dacă importul depășește exportul – balanța comercială este negativă (influențează negativ asupra USD). Valoarea sa este publicată în a treia săptămână a fiecărei luni (de obicei joi).

 

  1. NonFarm Payrolls - acesta este unul dintre indicatorii macroeconomici fundamentali ai ocupării forței de muncă în Statele Unite, care afectează în mod direct dolarul. NFP-ul reprezintă numărul de noi locuri de muncă create în sectoarele neagricole ale economiei, datele căruia sunt publicate în fiecare lună, în prima vinere (pentru luna precedentă). Există o regulă potrivit căreia - o creștere de peste 200.000 posturi non-agricole se echivalează cu o creștere de 3% a PIB-ului țării. În cazul în care locurile de muncă scad, există mai mulți șomeri și aceasta ne spune doar de un singur lucru - întreprinderile își reduc posturile de muncă, aratând astfel că economia țării se află într-o recesiune. Nimeni nu va investi într-o economie de criză, ci dimpotrivă își va retrage capitalul, ceea ce va duce la o scădere a monedei naționale.

 

  1. Unemployment rate – Se calculează prin determinarea numărului șomerilor raportat la numărul total al populației în vârstă de muncă. Se publică simultan cu indicatorul Nonfarm payrolls și are un impact semnificativ asupra pieței. Creșterea datelor acestui indicator influențează negativ asupra valutei și invers. De obicei, analiza ratei șomajului se efectuează în contextul cifrelor care reflectă valoarea indicelui Nonfarm payrolls. De exemplu, creșterea valorii indicatorului Nonfarm cu o creștere a șomajului indică o creștere a șomajului în sectoarele agricole ale economiei, și așa mai departe.

 

  1. Average hourly earnings - Este un indicator al inflației asociate creșterii costurilor forței de muncă. Indicatorul are un impact semnificativ asupra pieței. În fața așteptărilor unei majorări a ratelor dobânzilor de bază, o creștere a valorii sale poate duce la o creștere a dolarului american. Se publică, de regulă, în prima zi de vineri a fiecărei luni, simultan cu indicatorul "Nonfarm payrolls".

 

  1. Inflation (CPI/PPI) - Inflația este o creștere generală, în timp, a nivelului prețurilor bunurilor și serviciilor. Inflația se masoară, de regula, ca procent de creștere a Indicelui Preturilor de Consum, dar nu este singurul mod în care poate să fie măsurată, întrucât se pot folosi mai multi indici de prețuri. Prin urmare, creșterea ratei inflației este o consecintă a creșterii masei monetare.

  • Indicii preturilor de consum (consumer price indices – CPIs) măsoară prețurile unui număr de produse considerate a fi cumpărate de consumatorul tipic.

  • Indicii prețurilor de producție (Producer price indices – PPI) măsoară nivelul prețurilor de producție. Diferă de Indicii Prețurilor de Consum (CPI) prin aceea că subventionarea prețurilor, profiturile și taxele plătite de producători pot determina diferența între prețul de producție si prețul plătit de consumatorul final. În plus, dinamica PPI diferă de cea a CPI, în sens că modificările PPI se produc cu intârziere față de cele ale CPI.

 

  1. Fed Interest Rate Decision – Sistemul Federal de Rezerve al SUA desfășoară în mod regulat reuniuni politice, de regulă la intervale de la cinci până la opt săptămâni, după ce Consiliul guvernatorilor anunță ultimele decizii ale acestora. În cadrul acestor întâlniri, membrii FOMC discută diferite măsuri cu privire la politica monetară, cea mai importantă fiind schimbarea ratei dobânzii. De regulă, o creștere a ratei dobânzii este văzută ca un semn al inflațiilor sănătoase, prin urmare, aceasta susține moneda. Pe de altă parte, reducerea ratei dobânzii este o interpretare a slăbiciunii economice și a ratei scăzute a inflației, deci are un efect negativ asupra monedei. Dacă nu există nicio modificare a ratelor dobânzilor, tonul extraselor FOMC intră în centrul atenției. Termenii utilizați în cadrul acestei declarații sunt foarte atent urmăriți de către piață. De multe ori, decizia în sine este deja luată în preț de către piață, cu ceva timp înainte de publicarea rezultatelor efective. Este de reținut faptul că, decizia ratei de dobîndă în sine este mai puțin importantă. Piața pune mai mult accent pe așteptările din perioada următoare în ceea ce privește modificările acesteia.

 

  1. Industrial Production - Indicele producției industriale este un indicator economic care măsoară producția reală pentru toate instalațiile din Statele Unite ale Americii, industria minieră și electrică, și utilitățile de gaz (cu excepția celor din teritoriile SUA). Este unul dintre principalii indicatori care reflectă starea economiei naționale. Cu alte cuvinte, indicele arată nivelul de variație a volumului producției industriale și utilităților din țară. Indicele este elaborat lunar pentru a atrage atenția asupra schimbărilor pe termen scurt ale producției industriale.

 

  1. Factory (Manufacturing) orders - Comenzile de producție includ comenzi pentru bunuri de folosință îndelungată (mai mult de 50% din toate comenzile) și de termen scurt. Raportul conține informații privind rapoartele privind bunurile de folosință îndelungată, care sunt publicate cu aproximativ o săptămână înainte (cu revizuiri) și introduc elemente mixte care nu sunt durabile , reprezentând industrii, cum ar fi îmbrăcămintea și produsele alimentare. Bunurile durabile includ bunuri cu o durată de viață mai mare de trei ani. Acestea includ: mașini, mobilier etc. Comenzile din fabrică reprezintă un indicator economic important. O creștere a ordinelor din fabrică însoțește de obicei o creștere sau o continuă creștere în economie.

 

  1. Federal budget - Caracterizează relația dintre veniturile statului și costurile acestuia. Când nivelul venitului statului depășește cheltuielile sale, se formează un excedent. Atunci când nivelul cheltuielilor de stat depășește veniturile sale, se formează un sold negativ (deficit). Acest indicator are un impact neglijabil asupra pieței. În ciuda acestui fapt, acesta este folosit de obicei pentru analiza pe termen lung a stării economiei.

 

  1. Building permits - Indicatorul indică numărul de autorizații pentru construirea de case noi. Indicatorul este foarte sensibil la modificările ratelor de bază ale dobânzii (deoarece este necesar să se ia împrumuturi bancare pentru construcții). Trebuie reamintit faptul că aceste date sunt supuse fluctuațiilor sezoniere datorate particularităților pieței imobiliare. Procesul de construcție este direct legat de starea venitului populației. În consecință, o creștere a volumului de construcție caracterizează îmbunătățirea bunăstării sale și dezvoltarea sănătoasă a economiei, având un impact limitat asupra pieței. Datele acestui indicator sunt publicate în a treia săptămână a fiecărei luni.

 

logo

online.school@trader.md

Ultimele articole

Întroduceți numărul de telefon

Vă telefonăm în 3 minute